Dacă cineva, care a cunoscut satele comunei Vulcana-Băi cu mai multe decenii înainte, le revede astăzi, constată schimbările chiar înainte de a ajunge în localitate. Trecând pârâul Vulcana pe "Podul Mare", care altădată se afla la un kilometru de marginea satului, acum, pe o parte şi de alta a drumului, pe izlazul unde altădată copiii păşteau vitele, apare un nou sat. Caselor cu odăile înşirate liniar şi cu un şir de cabine în spate, unde erau instalate băile, le-au luat locul altele, cu cerdac, cu stâlpi şi arcade în stil românesc.

Dacă la începutul secolului XIX erau semnalate în Vulcana de Jos numai 50 de case cu 207 locuitori, în 1865 figurau în Vulcana de Jos 100 de case iar în Vulcana de Sus 80. În 50 de ani, deci, numărul familiilor se dublase. În anii '70, populaţia comunei număra 3250 locuitori. Raportând acest număr la suprafaţa totală a comunei de 2815 ha, observăm că densitatea populaţiei era de 118 loc/km², o densitate relativ mare, datorită spaţiului restrâns pe care se întinde aşezarea satelor. În prezent, pe suprafaţa comunei trăiesc 3026 de locuitori şi se constată o scădere a densităţii populaţiei, fenomen ce se regăseşte şi pe plan naţional după 1990.

Caracterul ocupaţiei locuitorilor este determinat de posibilităţile pe care le oferă acest pământ. Păşunile şi fâneţele existente au determinat încă din vechime, ca în fruntea ocupaţiilor să se situeze creşterea vitelor. Cei 300 de stupi înregistraţi în anii '70 arată că tradiţia seculară a apiculturii n-a fost dată uitării. De asemenea, se practică agricultura şi creşterea pomilor fructiferi. Locuitorii comunei, însă, nu pot realiza venitul necesar existenţei numai de pe urma activităţii agricole. De aceea, mulţi merg la lucru în afara comunei, însă nu sub forma emigrărilor, a plecărilor definitive, cum se întâmpla altădată. Dezvoltarea industriei, pe Valea Ialomiţei, între Fieni şi Târgovişte, a oferit deci şi locuitorilor din satele de pe Valea Vulcanei locuri de muncă.