Bogăţia naturală de care dispunea această zonă - apele mineralizate - i-a determinat pe vulcăneni să o valorifice. Deşi constituirea unui stabiliment balnear la Vulcana era pe la 1910 şi a rămas un gând neîmplinit, totuşi numărul bolnavilor trataţi în băile pregătite în casele sătenilor era în creştere. Vizitatorii îi sfătuiau pe săteni să-şi construiască locuinţe mai potrivite, mai bune pentru închiriat. Uşor de zis. Oamenii înţelegeau bine acest lucru, dar realizarea acestora era grea, cerea bani. Cămătarii luau dobândă ban la ban, băncile particulare cereau garanţii pe care ţăranii din Vulcana, clăcaşi până mai ieri, nu le puteau oferi.

Atunci au început vulcănenii să se gândească la înfiinţarea unei bănci populare, cum se făcuse şi în alte sate, la care să-şi depună micile economii şi unde să găsească să împrumute un ban la nevoie. Astfel, la 1 ianuarie 1905 se înfiinţează în comuna Vulcana-Băi Banca Populară "Armaş BUNEA", cu 38 de membri şi cu un capital social de 500 lei (subscris 4.800 lei). În 1931 Banca Populară "Armaş BUNEA" ajunsese să aibă un număr de 250 de membri şi un capital de 2.000.000 lei.

La 14 august 1911 vulcănenii creează în comuna Vulcana-Băi, care de curând se despărţise de Cucuteni, o societate cooperativă pentru exploatarea apelor minerale şi distribuirea lor numai în localitate, sub denumirea "Sănătatea".

Era prima societate de acest fel din ţară. Scopul Societăţii Cooperative "Sănătatea" era:
a) de a exploata sursele existente;
b) a face noi sondaje pentru captarea apelor minerale;
c) a construi rezervoare şi a introduce orice îmbunătăţiri reclamate de bunul mers al exploatării lor;
d) a distribui apa din sursele ce-i aparţin, numai membrilor societari în localitate.

Cooperativa "Sănătatea" avea la înfiinţare numai 30 de membri, cu un capital social de 500 de lei. După o activitate grea, plină de piedici puse de cei care nu erau bucuroşi de consolidarea acestei cooperative, care făcea independenţi pe membrii ei din Vulcana, Societatea Cooperatistă "Sănătatea" reuşeşte să devină proprietara unui important şi valoros teren, construieşte şapte puţuri cu apă minerală, patru rezervoare de lemn, un rezervor de beton armat, un mare colector cu patru compartimente cu o capacitate de 42.000 dal. Începând din 1925 a construit o uzină pentru furnizarea de curent electric.

După 32 de ani de existenţă, "Sănătatea" avea în 1943 o avere evaluată la 20.000.000 lei.

Această activitate a unităţilor cooperatiste amintite, la care mai târziu s-a adăugat şi Cooperativa de Consum "Mihai VITEAZUL", a creat condiţiile organizării unei staţiuni balneare. Se poate spune fără exagerare că staţiunea balneară Vulcana a fost rodul activităţii cooperatiste multiple şi intense a locuitorilor din acest sat. Perioada de staţiune balneară pe care a străbătut-o Vulcana de la 1885 până în 1940, deşi n-a interesat direct decât o parte a locuitorilor din satul Vulcana de Jos, a avut totuşi o influenţă favorabilă pentru întreaga comună, pentru toată Valea Vulcanei.

Vulcana a jucat un rol social util pe plan naţional nu numai până la primul război mondial, când România poseda un număr mic de staţiuni balneo-climatice, dar chiar şi în perioada dintre cele două războaie, când din patrimoniul ţării făceau parte şi numeroasele şi importantele staţiuni balneare din Transilvania.